Gianina Șerban – Declarație politică – Teodora Marcu și eșecul statului: De la tragedie la obligația de a acționa

În săptămâna prevenirii criminalității, zilele trecute, într-un complex rezidențial aparent sigur, Cosmopolis, din Ilfov, a avut loc o crimă de o cruzime greu de descris. Teodora Marcu, o tânără de 23 de ani, însărcinată în luna a șasea, a fost împușcată mortal de fostul ei partener. Sub ochii copilului ei de trei ani. Aceste detalii nu sunt doar tragice – ele sunt rușinoase pentru o societate care pretinde că își protejează cetățenii.

Agresorul era un om cunoscut pentru comportamentul său violent. Deși victima se despărțise de el, statul nu a reușit să o apere. Ordinul de protecție nu a fost suficient. Încă o dată, o femeie a fost ucisă de indiferența justiției. Este încă un dosar penal deschis prea târziu. Este încă o viață pierdută din cauza nepăsării și a lipsei de reacție a statului român.

Și mai dureros este altceva: nu este primul caz. Nu este nici al zecelea. Sunt zeci de cazuri de femei ucise sau mutilate de parteneri violenți, în ultimii ani. Și totuși, ce s-a schimbat? Fix nimic.

Principalii factori care determină agresorii și abuzatorii să săvârșească acte de violență domestică sunt: lipsa educației, sărăcia, consumul de alcool și de droguri.

În primele patru luni ale anului 2025, în România au fost raportate peste 40.000 de cazuri de violență domestică. Asta înseamnă peste 300 de cazuri pe zi. Este o statistică rușinoasă pentru un stat european care se angajează, pe hârtie, să protejeze drepturile fundamentale ale cetățenilor săi.

Dar ce se întâmplă în realitate? Brățările electronice, o măsură necesară pentru protejarea victimelor, sunt folosite în mai puțin de 5% dintre cazuri. Victimele refuză, de multe ori, „protecția” pentru că nu au încredere că statul le va apăra cu adevărat.

Adăposturile sunt puține, subfinanțate și nepregătite pentru fluxul real de victime.

De fiecare dată, după o tragedie, apar aceleași reacții: „suntem șocați”, „condamnăm”, „vom lua măsuri”. Dar în spatele ușilor închise, legile stagnează, finanțarea centrelor de sprijin scade, iar victimele continuă să moară.

AUR spune clar: nu mai e timp de ipocrizie. E nevoie de acțiune.

Statul român are obligația constituțională de a proteja viața. În realitate, protejează hârtii, nu oameni.

Îi cer ministrului de Interne Predoiu și Guvernului interimar să înceteze cu populismul și să treacă la treabă. Fără scuze. Fără întârziere. Fără moartea altei Teodore.

Câte victime mai sunt necesare pentru ca această clasă politică să se trezească? Câte vieți sacrificate trebuie să mai apară în știri, până când vom schimba legea și vom impune respectarea ei?

AUR va continua să lupte pentru femei, pentru siguranță, pentru o societate în care nimeni nu trebuie să trăiască cu frica în piept.

În numele partidului AUR, cer:

1. Extinderea urgentă a programului de monitorizare cu brățări electronice, cu aplicare automată în toate cazurile de ordin de protecție, fără tergiversări birocratice.
2. Supravegherea reală a cazurilor de violență domestică prin polițiști specializați, cu răspundere personală.
3. Sprijinirea mamei și a copilului român ca prioritate națională – nu doar în vorbe, ci și în buget și politici concrete.
4. Campanii naționale de conștientizare și promovarea intensă a numărului de urgență 0800 500 333, care trebuie să fie afișat în toate spațiile publice.
5. Crearea de centre de criză funcționale în toate județele, unde victimele violenței domestice să găsească refugiu real.

Nu vrem minute de reculegere. Vrem implementarea brățărilor electronice pentru toți agresorii. Vrem fapte. Vrem viață.

Teodora nu mai poate fi salvată. Dar alte femei pot fi. Alți copii pot fi protejați. Alte familii pot fi salvate de durerea ireversibilă a unei pierderi.