Dumitrescu Cristina Gabriella – Interpelare – Construirea și lansarea în spațiu a unui satelit românesc neexperimental: blocaje administrative și pierderea oportunităților strategice ale României

Adresată: Domnului Ilie-Gavril BOLOJAN, prim-ministru al României

De către: Senator Cristina-Gabriella DUMITRESCU, președinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni

Circumscripția electorală: nr. 24 Iași

Obiectul interpelării: Construirea și lansarea în spațiu a unui satelit românesc neexperimental: blocaje administrative și pierderea oportunităților strategice ale României.

Domnule prim-ministru,

România traversează o perioadă critică în ceea ce privește poziționarea sa strategică în domeniul tehnologiilor spațiale, în pofida existenței unui capital uman valoros, a tradiției în domeniul aerospațial și a apartenenței la programe europene de cercetare și inovare.

Potrivit informațiilor apărute recent în presă, sunt prezentate situații în care echipe de studenți și cercetători români au reușit să construiască sateliți funcționali, însă proiectele acestora ar fi fost blocate la nivel guvernamental, prin tergiversări administrative, lipsa deciziilor politice și absența unui cadru clar de finanțare și sprijin instituțional. Această situație creează riscul ca România „să-și taie singură locul la masa Europei” în domeniul noilor tehnologii spațiale, în timp ce alte state accelerează masiv investițiile în acest sector.

În Uniunea Europeană, statele care dețin în prezent sateliți artificiali în spațiu sunt, în ordine descrescătoare: Franța (86), Germania (74), Italia (35), Spania (33), Luxemburg (12), Olanda (11), Suedia (11), Danemarca (9), Lituania (8), Polonia (4), Grecia (3), Cehia (3), Bulgaria (3), Portugalia (2), Estonia (2), Slovenia (2), Slovacia (1), Ungaria (1) și Letonia (1).

În afara Uniunii Europene, în zona extinsă de securitate a României, dețin sateliți artificiali: Federația Rusă (1523), Marea Britanie (405), Israel (22), Turcia (15), Arabia Saudită (15), Norvegia (10), Bielorusia (2), Azerbaidjan (2) și Ucraina (2).

Agenția Spațială Română (ROSA), înființată în anul 1991, reprezintă instituția publică responsabilă de coordonarea activităților spațiale ale României.

România, deși este o țară cu tradiție aerospațială, a reușit să lanseze pe orbită un singur satelit artificial – Goliat – la data de 13 februarie 2012, într-un scop strict educațional și experimental, prin intermediul primului zbor al rachetei europene Vega. La 2 ianuarie 2015, microsatelitul Goliat a reintrat în atmosferă, unde s-a dezintegrat complet.

Conform datelor apărute în presă, costurile de construcție ale acestui prim microsatelit românesc, suportate de la bugetul de stat, s-au ridicat la aproximativ 1,5 milioane de lei (echivalentul a circa 330.000 de euro la valoarea actuală), în timp ce satelitul lansat de Polonia (PW-Sat) a costat aproximativ 50.000 de euro, cel al Franței (Robusta) aproximativ 90.000 de euro, iar cel al Ungariei (MaSat-1) circa 100.000 de euro.

Potrivit declarațiilor făcute presei de către președintele ROSA, dr. Marius-Ioan Piso, investițiile în domeniul construcției și lansării pe orbită a sateliților artificiali neexperimentali reprezintă unele dintre cele mai profitabile domenii economice la nivel global, piața internațională fiind estimată la 230–240 de miliarde de dolari lunar, iar rata de recuperare a investițiilor fiind de 10–20 de ori în termen de 5–7 ani.

În acest context, constatăm cu îngrijorare că România nu dispune, în prezent, de niciun satelit artificial funcțional pentru scopuri civile, comerciale, guvernamentale sau militare/de securitate.

La 13 ianuarie 2022, Ucraina a lansat satelitul Sich-2-30, cu o greutate de 210 kg, capabil să monitorizeze, de la o altitudine de 525 km, bazinele acvatice, solul, fondul forestier, dezvoltarea urbană, consecințele calamităților naturale și deplasările de tehnică militară, trupe și nave. Costurile de fabricație ale acestuia s-au ridicat la aproximativ 250 de milioane de dolari SUA. Mai mult, în pofida războiului, Ucraina și-a propus lansarea altor sateliți, deși Produsul Intern Brut al acesteia este aproximativ de două ori mai mic decât cel al României.

În paralel, informațiile recente din presă semnalează faptul că proiecte universitare românești de sateliți au fost radiate de pe listele de finanțare sau au fost blocate administrativ, deși ar fi putut deveni primele nuclee ale unui program național real de sateliți, contribuind la autonomia tehnologică și strategică a României.

Având în vedere cele prezentate mai sus, vă rog respectuos să îmi comunicați:

1. Dacă Guvernul României confirmă existența unor situații în care proiecte de sateliți românești, realizate de consorții universitare și echipe de cercetători români, ar fi fost blocate, întârziate sau stopate prin decizii administrative ale unor instituții guvernamentale ori prin lipsa avizelor necesare, așa cum a fost relatat în presa națională.
2. Ce instituții publice, agenții guvernamentale sau structuri din subordinea Guvernului României au competențe directe în autorizarea construcției, testării și lansării pe orbită a sateliților artificiali românești și care sunt termenele legale de soluționare a acestor solicitări.
3. Dacă au existat solicitări oficiale din partea unor universități tehnice, institute de cercetare sau consorții private românești pentru sprijin financiar sau instituțional pentru lansarea pe orbită a unor sateliți funcționali, neexperimentali, și care a fost soluția dată fiecărei solicitări.
4. Câte proiecte de sateliți românești au fost depuse spre analiză, avizare și finanțare în perioada 2015-2025, care este stadiul fiecăruia și din ce motive concrete au fost respinse, amânate sau blocate.
5. Dacă Guvernul României și-a asumat sau intenționează să își asume un program național multianual de tip „Satelit românesc”, cu obiective clare, termene, buget și responsabilități instituționale precis delimitate, similar programelor derulate de alte state membre ale Uniunii Europene.
6. Dacă la nivelul Guvernului României sau al ministerelor de resort a existat opoziție, refuz explicit sau blocaj instituțional față de lansarea unor sateliți românești construiți de studenți și cercetători români, invocându-se motive de securitate, lipsă de oportunitate sau alte rațiuni, și, în caz afirmativ, care au fost aceste motive.
7. Care este poziția oficială a Guvernului cu privire la afirmațiile apărute în presă conform cărora România „își taie singură locul la masa Europei” în domeniul tehnologiilor spațiale, prin descurajarea inițiativelor autohtone de construcție de sateliți.
8. Care este strategia Guvernului României privind valorificarea resursei umane existente (studenți, doctoranzi, cercetători și specialiști români în domeniul aerospațial) și prevenirea migrației acestora către alte state care oferă condiții mai bune pentru cercetare și lansări spațiale.
9. Dacă Guvernul ia în calcul înființarea unui fond special de inovare tehnologică în domeniul spațial, prin care să fie sprijinite financiar proiectele românești de sateliți funcționali, inclusiv cele dezvoltate în mediul universitar.
10. Care sunt, în prezent, costurile anuale totale suportate de România pentru utilizarea serviciilor furnizate de sateliți aparținând altor state (radiocomunicații, televiziune, telefonie prin satelit, meteorologie, cartografiere, monitorizare agricolă, cadastru, apărare, securitate etc.).
11. Care sunt principalele companii și instituții publice din România care contractează astfel de servicii satelitare din afara țării și care este ponderea acestor costuri în bugetele lor anuale.
12. Căror state, organizații internaționale sau operatori privați le aparțin sateliții de la care România achiziționează în prezent aceste servicii strategice.
13. Dacă Guvernul României deține o evaluare de impact privind câștigurile economice potențiale ale deținerii unui satelit românesc propriu, inclusiv în ceea ce privește reducerea dependenței externe, creșterea securității naționale și dezvoltarea industriei autohtone de înaltă tehnologie.
14. În câți ani estimează Guvernul că s-ar putea recupera investiția într-un satelit artificial românesc neexperimental și care ar fi principalele surse de venit generate de acesta (servicii comerciale, date, aplicații guvernamentale, export de tehnologie).
15. Dacă Guvernul are în vedere utilizarea fondurilor europene, inclusiv a programelor ESA și ale Uniunii Europene (Horizon Europe, Digital Europe, etc.), pentru finanțarea construcției și lansării unui satelit românesc.
16. Care este calendarul estimativ pe care Guvernul îl are în vedere pentru luarea unei decizii politice ferme privind intrarea României în rândul statelor care dețin și operează sateliți artificiali proprii.