Cristina Dascălu – Întrebare – Subfinanțare cronică a educației sau manipulare a cifrelor publice?

Către: Domnul Mihai Dimian, ministrul Educației și Cercetării
De la: Doamna Cristina-Emanuela DASCĂLU, deputat în circumscripția electorală nr.24 Iași
Subiectul întrebării: Subfinanțare cronică a educației sau manipulare a cifrelor publice?

Stimate domnule ministru,

Una dintre cele mai grave vulnerabilități ale statului român rămâne incapacitatea de a trata educația ca o prioritate strategică, dincolo de declarații politice și artificii contabile. Discuția publică din ultimele săptămâni relevă o contradicție majoră: pe de o parte, reprezentanți ai sindicatelor din învățământ afirmă că bugetul educației pentru anul 2026 va coborî la aproximativ 2,4–2,5% din PIB , în timp ce documentele oficiale indică valori în jur de 3% din PIB1.
Această discrepanță, stimate domnule ministru, nu este una tehnică, ci una de fond, care afectează credibilitatea politicilor publice și încrederea actorilor din sistem – opinez că problema reală nu este doar nivelul insuficient al finanțării, ci și lipsa unei raportări unitare și transparente, care să permită o evaluare corectă a efortului bugetar. Cu atât mai mult cu cât România nu a atins niciodată pragul de 6% din PIB pentru educație prevăzut de lege, iar finanțarea rămâne constant sub acest nivel.
În acest context, domnule ministru, vă solicit să răspundeți punctual la următoarele întrebări:

1. Care este procentul exact din PIB alocat educației în proiectul de buget pentru anul 2026, defalcat pe: bugetul Ministerului Educației și totalul cheltuielilor publice pentru educație (inclusiv alte surse și instituții)?
2. Care sunt diferențele metodologice dintre calculul oficial al Guvernului și estimările prezentate de organizațiile sindicale, care indică un nivel de 2,4–2,5% din PIB?
3. Ce sume sunt prevăzute pentru cheltuieli de personal în 2026 și care este explicația reducerii acestora față de anul precedent, în condițiile în care sistemul se confruntă cu deficit de cadre didactice?
4. Ce calendar există pentru atingerea pragului legal de finanțare a educației și care sunt măsurile prin care Guvernul intenționează să reducă diferența dintre nivelul actual și cel prevăzut de lege?
5. Cine își asumă, nominal, la nivel guvernamental, responsabilitatea pentru perpetuarea unei finanțări sub nivelul legal și pentru consecințele deja vizibile asupra calității actului educațional?