Antonio Andrușceac – întrebare parlamentară către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor – Măsuri concrete pentru protecția împotriva inundațiilor.

Către: domnul BARNA TÁNCZOS, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor

De la: Antonio Andrușceac,

 Deputat AUR, Circumscripția electorală nr. 4, Bacău

Subiectul întrebării: Măsuri concrete pentru protecţia ȋmpotriva inundaţiilor

                                            Stimate Domnule Ministru,

Conform legislaţiei existente în România fiecare obiectiv, comună, oraş, municipiu, unităţi economice, acumulări, pânze de apă, secţiuni de pod are un plan de apărare împotriva evenimentelor meteorologice şi hidrologice periculoase.

Planurile sunt întocmite după un ghid realizat de Guvernul României. Fiecare obiectiv este apărat de inundaţii la nivelul unui grad de asigurare pentru fenomene extreme , ce se pot produce la 30 ani – 3%, la 50 ani – 2%, la 100 ani – 1%, calcule hidraulice făcute în funcţie de ani.

Până în 1989 aceste planuri de apărare împotriva inundaţiilor aveau la bază calcule hidraulice luate de la staţiile hidrologice, direcţiile de  ape, serviciile hidrologice şi datele de sinteză de la INMH – Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie.

Toate datele de la staţiile hidrologice dintr-un bazin hidrografic erau prelucrate şi apoi se emiteau prognoze hidrologice bazinale. În serviciul hidrologic al bazinului Siret erau 18 oameni care răspundeau. Pe baza acestor calcule se dimensionau investiţiile de pe cursurile de apă.

Cursurile de apă erau urmărite în evoluţia lor pe orizontală şi pe verticală de către agenţii hidrotehnici, hidrologi şi personalul de gospodărire a apelor SGA. După fiecare viitură se verifica starea tehnică a lucrărilor de apărare şi se corectau nivelurile probabile de 3%, 5% sau 1%

Se făceau calcule exacte privind debitul de apă tranzitat de cursul de apă în anumite secţiuni. Pe baza acestor date se propuneau lucrӑri de consolidare sau refacerea lucrӑrilor existente, inclusiv lucrӑri noi în cazul deteriorărilor. Se atenţionau obiectivele ce puteau fi afectate de apele mari. Tot acest  lanţ de observaţii, mӑsurӑtori şi informaţii a fost desfiinţat imediat dupӑ 1990.

Astăzi, nu mai sunt agenţi hidrotehnici, în staţiile hidrologice sunt doar 2 – 3 persoane. La INMGH – Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodӑrirea Apelor – au rӑmas doar 14 persoane în Bucureşti. Ar trebui mӑcar un specialist la nivelul fiecărui judeţ.

În contextul celor prezentate mai sus, vă rugăm, domnule Ministru, să ne răspundeţi, cu celeritate, la următoarele întrebări:

1. Care este, astăzi, situația specialiştilor care fӑceau aceastӑ muncӑ? Cine din acest domeniu ţine cont de schimbӑrile climatice?
2. Cine este responsabil de reactualizarea coeficientului de scurgere din bazinele hidrografice în urma defrişӑrilor masive?
3. Cine monitorizează efectele fenomenelor meteorologice extreme, precum intensitatea ploilor, care a crescut foarte mult?
4. Cine verificӑ potenţialul de reglare a volumelor de viiturӑ prin aplicarea unor regulamente de exploatare a acumulӑrilor actualizate?
5. Mai au acumulӑrile capacitatea de atenuare a viiturilor și câte dintre acestea sunt colmatate într-un procent ce depӑşeşte 70%?
6. Ce măsuri concrete pentru protecţia ȋmpotriva inundaţiilor se iau?