Cristina Emanuela Dascălu – Întrebare – Reducerea numărului de paturi de spital în România și impactul asupra accesului la servicii medicale

Către: Domnului Cseke Attila-Zoltán, ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, ministru interimar al Sănătății

De către: Deputat A.U.R., Cristina Emanuela Dascălu, circumscripția electorală nr. 24 Iași

Obiectul întrebării: Reducerea numărului de paturi de spital în România și impactul asupra accesului la servicii medicale

Stimate domnule Ministru,

În contextul informațiilor publice recente privind intenția Ministerului Sănătății de a reduce cu aproximativ 14.000 numărul de paturi de spital în următorii trei ani, se ridică o serie de preocupări legitime privind capacitatea sistemului sanitar românesc de a răspunde adecvat nevoilor populației.

Această măsură, justificată, potrivit comunicărilor oficiale, prin necesitatea eficientizării serviciilor medicale și a tranziției către îngrijiri ambulatorii și comunitare, riscă, în absența unor mecanisme compensatorii funcționale, să accentueze vulnerabilitățile deja existente: supraaglomerarea unităților sanitare, accesul inegal la servicii medicale în mediul rural și urban mic, precum și presiunea crescută asupra personalului medical.

Având în vedere importanța strategică a sistemului de sănătate pentru siguranța națională și bunăstarea cetățenilor, consider că orice reformă trebuie să fie fundamentată pe analize riguroase, transparente și adaptate realităților din teren.

În acest context, vă rog să îmi comunicați:

1. Care sunt criteriile concrete și metodologia utilizată pentru fundamentarea deciziei de reducere a numărului de paturi de spital la nivel național?
2. Cum se corelează această măsură cu indicatorii reali de morbiditate, îmbătrânire a populației și acces la servicii medicale, în special în regiunile deficitare, precum zona Moldovei?
3. Ce măsuri compensatorii sunt prevăzute pentru a asigura continuitatea actului medical, în special în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii ambulatorii și a medicinei comunitare?
4. Există studii de impact realizate la nivel regional care să demonstreze că această reducere nu va conduce la scăderea calității actului medical sau la creșterea timpilor de așteptare pentru pacienți?
5. Cum va fi protejat accesul categoriilor vulnerabile, persoane vârstnice, pacienți cronici sau din mediul rural, în condițiile acestei reorganizări?
6. Care este calendarul al implementării acestei măsuri și ce mecanisme de monitorizare și evaluare vor fi utilizate pentru a corecta eventualele disfuncționalități?