Ștefănescu Daniela – Interpelare – Poziția României privind excluderea așa-zisei „limbi moldovenești” din lista limbilor protejate în Ucraina și statutul vorbitorilor acesteia

Adresată: Doamnei Oana-Silvia ȚOIU, Ministrul Afacerilor Externe

De către: Ștefănescu Daniela

Circumscripția electorala: 04 Bacău

Obiectul interpelării: Poziția României privind excluderea așa-zisei „limbi moldovenești” din lista limbilor protejate în Ucraina și statutul vorbitorilor acesteia

Stimată Doamnă Ministru,

În exercitarea prerogativelor conferite de art. 111 și 112 din Constituția României, precum și de art. 167 din Regulamentul Senatului, vă adresăm prezenta interpelare.

Guvernul Ucrainei a prezentat recent Radei Supreme de la Kiev, un proiect de lege ce prevede modificarea listei limbilor protejate în baza Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare. Proiectul în cauză elimină ca limbi protejate limba rusă și așa-zisa „limbă moldovenească”; limba română rămâne cu statutul de limbă protejată.

Această decizie reflectă o schimbare de fond în politica lingvistică a Ucrainei, care își reafirmă identitatea națională, dar are și implicații directe asupra comunităților românești și românofone de pe teritoriul său.

Într-o interpelare anterioară, am subliniat necesitatea ca România să sprijine eliminarea denumirilor artificiale impuse politic, precum „limba moldovenească”. În răspunsul oferit atunci, doamna ministru al afacerilor externe a precizat că ”România consideră această recunoaștere a limbii române ca unică limbă de expresie a comunității românești drept un demers legitim, constructiv și în spiritul adevărului științific”.

Totuși, în urma adoptării noii reglementări, rămâne deschisă o întrebare sensibilă, care necesită o clarificare oficială din partea Ministerului de Externe:

• Ce se întâmplă, în fapt, cu acei cetățeni ucraineni care, prin tradiție sau obișnuință, continuă să se declare vorbitori de „limbă moldovenească”? Aceștia sunt, de fapt, vorbitori de limbă română, parte integrantă a comunității românești din Ucraina, iar drepturile lor lingvistice trebuie protejate integral în acest nou cadru legal.

Doamnă Ministru,

Vă rugăm, în consecință, să clarificați următoarele aspecte:

• Cum evaluează Ministerul Afacerilor Externe implicațiile juridice și practice ale eliminării „limbii moldovenești” din lista limbilor protejate, pentru comunitățile românofone din sudul Basarabiei, regiunea Odessa și nordul Bucovinei, regiunea Cernăuți?
• Ce demersuri diplomatice întreprinde România pentru a se asigura că toți cetățenii ucraineni care vorbesc românește — indiferent de cum s-au autodefinit anterior — vor beneficia de aceleași drepturi lingvistice și educaționale ca restul comunității române?
• Ce garanții are partea română că autoritățile ucrainene nu vor utiliza această tranziție terminologică pentru a reduce, în practică, numărul instituțiilor de învățământ sau al structurilor administrative care funcționează în limba română?

• Cum va sprijini România, prin instrumente diplomatice și culturale, procesul de armonizare a identității lingvistice a acestor comunități, astfel încât românii din Ucraina să fie recunoscuți ca atare, fără ambiguități politice sau administrative?

Doamnă Ministru,

Având în vedere sensibilitatea subiectului și implicațiile sale diplomatice, culturale și identitare, consider că este necesar ca Ministerul Afacerilor Externe să ofere Parlamentului o poziție clară, fermă și detaliată privind modul în care România va continua să apere drepturile legitime ale celor peste 400.000 de etnici români din Ucraina, în deplin respect al principiilor europene și al bunelor relații de vecinătate.