Dorinel Cosma – Interpelare – Situația recuperării datoriilor externe ale României.

Adresată: Domnilor Adrian CÂCIU, Ministrul Finanțelor, și Bogdan Lucian AURESCU, Ministrul Afacerilor Externe

De către Domnul senator: Dorinel COSMA

Circumscripția electorală: Nr. 7, Botoșani

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Ședința Senatului din data de: 18.05.2022

Obiectul Interpelării – Situația recuperării datoriilor externe ale României.

          În perioada comunistă, România a dus o politică externă prin schimburi comerciale și de investiții cu multe state zona MENA, Africa Centrală, Asia și America Latină. Principalul vector al politicii externe a fost campania diplomatico-economică prin care România a contribuit la finanțarea, cât la realizarea investițiilor în multe dintre statele din aceste zone. Astfel s-au construit fabrici, infrasctructură rutieră și feroviară, clădiri administrative, instalații petroliere, instalații de irigat, centrale și hidrocentrale și s-au comercializat arme și muniție.

          România era o banca pentru țările în curs de dezvoltare în perioada lui Nicolae Ceaușescu, care spera prin aceste investiții de miliarde de dolari în țări „prietene” cu Republica Socialistă România să primească în schimbul datoriilor resurse pentru economia românească: petrol, metale, metale prețioase, bumbac, tutun etc.

Investițiile însumate de către  vechiul regim atigând suma nouă miliarde de dolari în întreaga lume, dintre care oficial au fost înregistrate doar două miliarde USD. Cele mai mari investiții pe care România comunistă le-a efectuat și încă nu au fost recuperate după revoluția de la 1989 au fost în Libia, Cuba, Irak, Congo, Sudan, Coreea de Nord, Nigeria, Somalia, Tanzania. Multe dintre aceste state nu mai recunosc că ar mai avea creanțe față de România, iar în alte țări peste 50% din datorii au fost șterse ori uitate.

Având în vedere cele expuse mai sus, vă adresez rugămintea de a-mi răspunde la următoarele întrebări:

1. Ce sumă de bani mai are România de recuperat de la țările datoare?

2.  Aveți în plan relocarea creanțelor debitorilor români prin campanii de  investiții în țările care ne-au promis anumite facilități fiscale în schimbul datoriilor?

3. De ce statul român nu a putut șă-și recupereze în totalitate datoriile de la multe țări împrumutate?

4.  Care a fost campania Ministerului de Externe pe acestă temă, și de ce în unele cazuri acestă campanie a eșuat, iar datoriile au fost șterse?